Instalarea unui nou sistem de eşapament pe motocicletă
Nu este greu, însă sunt câteva lucruri pe care trebuie să le ştiţi înainte de a încerca să montaţi o ţeavă de eşapament nouă pe motocicleta dvs.
Mulţi proprietari de cruiser planifică să schimbe sistemul de eşapament încă de la început, de când îl cumpără. Schimbările de ţevi sunt foarte întâlnite din mai multe motive. Evident, o nouă ţeavă schimbă look-ul şi sunetul motocicletei. Ar putea de asemenea să se obţină şi anumite avantaje de performanţă. Sau sistemul de evacuare original ar putea să fi fost avariat şi costul unui sistem de pe piaţa neagră să fie sub costul unui sistem original. În ultimul rând, înlocuirea sistemului de eşapament existent este o treabă care poate fi făcută de orice mecanic, o astfel de activitate fiind mai atractivă pentru motocicliştii de rând, decât de exemplu specializarea în domeniul camelor.
Teoretic, instalarea unui nou ansamblu de ţevi implică ceva mai mult decât a aştepta ca sistemul de evacuare să se răcească, să îl dai jos şi să îl pui pe cel nou. Ei bine, în majoritatea cazurilor de fapt cam asta e tot ce trebuie făcut. Acestea fiind spuse, există câteva trucuri care pot face instalarea noi ţevi de eşapament să fie ceva mai uşoară.
E timpul pentru unelte
Uneltele de mână obişnuite sunt suficiente pentru schimbarea ţevii. Un set de chei obişnuite şi un set potrivit de tubulare (dimensiuni metrice sau funcţionale) ar cam acoperi necesităţile. În unele cazuri s-ar putea de asemenea să aveţi nevoie de una sau două chei Allen (imbus).
Câteva tubulare, câteva chei şi anti-coroziv pe bază de cupru sunt tot ce aveţi nevoie pentru a instala majoritatea sistemelor de eşapament.
Pe lângă chei, ar trebui de asemenea să aveţi şi ceva compuşi anti-coroziv la îndemână. Eu sunt un mare adept al folosirii de anti-coroziv între legăturile filetate şi alunecoase şi sugerez altora acelaşi lucru. În orice caz, dacă credeţi că căldura şi rugina este un Loctite natural, atunci asamblaţi sistemul de eşapament şi fără. Anti-corozivele se găsesc în mai multe variante. Eu le prefer pe cele pe bază de cupru sau nichel pentru legăturile sistemului de eşapament, deoarece par să reziste la căldură mai bine decât cele pe bază de grafit. Toate cele trei tipuri funcţionează bine totuşi şi pot fi achiziţionate de la aproape orice magazin cu articole de motociclete sau la fabricanţii de automotive.
Dacă galeriile dinspre cilindrii vor fi îndepărtate, ceea ce se va întâmpla dacă instalaţi un sistem complet de eşapament, nu doar schimbaţi toba de eşapament, aflaţi dinainte de a vă apuca de treabă dacă sunt incluse garnituri noi pentru legătura port-galerie. Dacă nu sunt, comandaţi unele; sunt asigurări ieftine împotriva scurgerilor de evacuare.
Preliminarii
Începeţi prin a face o examinare rapidă de ansamblu pentru sistemul de eşapament OEM (original din fabrică). Va fi nevoie să îndepărtaţi şi alte componente importante în afară de însuşi sistemul de eşapament? Probabil că nu, dar la unele cruisere cu răcire pe lichid, s-ar putea să fie necesar a se îndepărteze sau să se slăbească radiatorul, pentru a avea acces la galeria care merge la cilindrul din faţă. Încercaţi să determinaţi dacă sistemul trebuie dezmembrat sau dacă se demontează ca un întreg. Este de asemenea o idee bună să comparaţi dimensiunile şuruburilor cu cheile de care dispuneţi. E nasol atunci când tubulara de 13 mm strânge un şurub de 12 mm. Acum este şi cel mai bun moment să vă daţi seama dacă aţi uitat ceva, precum acea cheie Allen (imbus) de 8mm pe care intenţionaţi să o cumpăraţi, faţă de momentul în care sistemul este pe jumătate dezmembrat şi realizaţi că ultimul şurub care mai ţine ţeava veche prinsă de motocicletă necesită o cheie Allen (imbus) de 8 mm.
Înainte de a îndepărta sistemul existent, faceţi un inventar rapid al celui nou. Este enervant să ajungi la jumătatea lucrării şi să realizezi că îţi lipseşte o piesă crucială.
Aţi putea dori, de asemenea, să vreţi să vedeţi dacă noul sistem va bloca sau va limita accesul la filtrul de ulei sau la evacuarea uleiului. Dacă este aşa, acum e momentul să schimbaţi uleiul (sau să vă reconsideraţi alegerea în privinţa sistemelor de eşapament).
În ultimul rând, realizaţi un inventar rapid al noului sistem. Expuneţi fiecare piesă şi comparaţi cu lista pieselor fabricantului, asigurându-vă că există toate dispozitivele şi colierele necesare instalării noului eşapament, la fel şi toate garniturile. Aţi putea de asemenea să vreţi să faceţi o probă a noului sistem cât încă nu este montat, doar aşa pentru exerciţiu.
Dă-l jos cu totul
Începeţi prin slăbirea, dar nu îndepărtarea, tuturor şuruburilor şi piuliţelor care prind sistemul de eşapament de motocicletă. Dacă doar înlocuiţi doar amortizorul cu unul care se montează uşor, probabil nu este nevoie să detaşaşi galeriile dinspre cilindrii. Odată ce totul este desfăcut, scoateţi şuruburile care ţin fiecare componentă, apoi îndepărtaţi componentele, începând cu amortizorul. Aceasta ar putea fi mai uşor de zis decât de făcut, mai ales dacă motocicleta are deja ceva kilometri la bord şi căldura şi coroziunea au apucat să îşi facă treaba murdară.
Începeţi prin a desface, fără a le îndepărta de tot, şuruburile sistemului de eşapament.
Dacă amortizorul e pur şi simplu înţepenit, folosiţi un spray lubrifiant anti-rugină, precum WD-40, CRC-556 sau Liquid Wrench la îmbinarea amortizorului. Lăsaţi-l să acţioneze câteva minute şi apoi încercaţi să răsuciţi uşor amortizorul în timp ce îl trageţi în afară. Dacă pur şi simplu nu cedează, aşezaţi o bucată de lemn la colierul de fixare şi daţi-i câteva lovituri bune cu ciocanul. Dacă aveţi şi o mână de ajutor, puneţi-l să tragă şi să răsucească amortizorul în timp ce dvs. loviţi în el. În majoritatea cazurilor această metodă va elibera şi cel mai recalcitrant amortizor, deşi s-ar putea să nu mai rămână nimic din el după ce terminaţi.
Odată ce sistemul vechi a fost dat jos de pe motocicletă, instalaţi toate colierele furnizate. Sistemul de eşapament pe care îl instalăm include o bucşă de distanţare care înlocuieşte izolatorul de cauciuc OE.
Odată ce amortizorul este îndepărtat, puteţi să daţi jos şi ţevile. Asta s-ar putea să solicite câteva şmecherii, iar un bărbat deştept va proteja orice piesă vopsită învecinată cu nişte prosoape vechi sau cârpe. (Unul curajos sau naiv ar putea fi tentat să folosească prosoape noi din baia de oaspeţi).
Îndepărtarea ţevilor poate fi complicată de existenţa la unele modele a unui tub transversal. Un pic de exerciţiu fizic (precum tras şi băgat) le va îndepărta în mod normal ca un întreg. În unele cazuri, totuşi, tubul transversal va trebui îndepărtat. Mult WD-40 şi o utilizare fermă a forţei va face treaba în acest caz, deşi tubul ar putea arăta ca şi cum ar fi fost lovit cu ciocanul dacă este într-adevăr înţepenit.
Unele motociclete folosesc sisteme de eşapament dintr-o singură bucată. Aceste sisteme sunt de obicei ceva mai uşor de îndepărtat. Odată ce şuruburile sunt desfăcute, sprijiniţi sistemul cu ajutorul unui prieten, un cric mic sau câteva bucăţi de sfoară sau sârmă plasate strategic. Scoateţi şuruburile şi cu grijă îndepărtaţi sistemul ca un întreg. Ar putea fi un pic greu şi dificil de mânuit, deci aveţi grijă să nu îl scăpaţi pe vreo piesă vopsită sau pe degetele dvs. fragile.
Odată ce ţeava veche e dată jos, inspectaţi, curăţaţi şi reparaţi orice prejudiciu din zona care este neaccesibilă în mod normal datorită sistemului de eşapament. Dacă noul sistem de evacuare include şi coliere de fixare, acesta e momentul instalării lor.
Pune-l dintr-o dată
Îndepărtaţi vechile garnituri de eşapament (dacă nu au căzut deja), uitaţi-vă bine în orificii şi scoateţi orice urmă de carbon depus care ar putea împiedica noile galerii să se fixeze adecvat. Instalaţi noile garnituri. Un pic de vaselină sau anti-coroziv le va ajuta să stea la locul lor. În continuare, aşezaţi galeriile în poziţie, puneţi un strat subţire de anti-coroziv pe şuruburi şi strângeţi îndeajuns colierele din jur, astfel încât să nu lase galeriile să joace. La capătul deschis al galeriei puneţi un strat subţire de anti-corosiv şi aşezaţi colectorul (ţeava Y) sau amortizorul după caz. Toate piesele ar trebui să se potrivească cu minimum de efort. Dacă aveţi nevoie de un ciocănel ca să fixaţi vreo piesă din sistemul de eşapament, opriţi-vă şi descoperiţi ce îngreunează lucrările, înainte de a vă apuca.
Inspectaţi gura de evacuare de pe cilindru, îndepărtaţi vechiul inel de etanşare şi curăţaţi orice mizerii care ar putea împiedica noua galerie să se fixeze.
Acoperiţi uşor interiorul amortizorului cu anti-corosiv şi instalaţi-l pe galerie. Înşurubaţi-l un pic în braţul său şi asiguraţi-vă că totul este aşezat şi se potriveşte frumos. Dacă nu este aşa, asiguraţi-vă că nu aţi strâns prea tare ţevile. În acest punct, toate şuruburile nu ar trebui să fie mai mult decât semi-strânse. Dacă din cauza câtorva fleacuri nu este totul potrivit corect, s-ar putea să fiţi nevoit să faceţi câteva modificări de teren pentru a îndrepta lucrurile. Rezistaţi tentaţiei de a potrivi totul forţat, de vreme ce tot ce am face ar fi să supraîncărcăm sistemul de evacuare. După câţiva km tensiunea combinată cu vibraţiile va duce la puşcarea brăţării de fixare sau la crăparea sistemului de eşapament. Mai bine să vă petreceţi o oră pentru finisări, retuşuri sau orice altceva pentru a obţine aranjarea potrivită, decât să conduceţi spre casă cu noul dvs. sistem de evacuare târându-se pe asfalt.
Instalaţi noile ţevi, strângând şuruburile doar cât să le împiedice să joace. Nu le strângeţi până în punctul în care ţeava nu poate să mişte.
După ce totul a fost instalat adecvat şi aliniat corect, puteţi să îl strângeţi pe tot începând dinspre cilindru. La strângerea galeriei prima oară, să vă asiguraţi că stă corect în orificiul său şi stă etanş în garnitură. Nu trebuie să fiţi o gorilă; dimensiunea medie a şurubului pentru fixarea eşapamentului este de 8 mm, iar şuruburile de 8 mm trebuie răsucite doar cu 175 livre-inch sau aproximativ 14,5 livre-picioare. Ruperea unui cap de şurub nu este tocmai amuzantă aşa că acţionaţi cu grijă.
Destindeţi şurubul de la colierul amortizorului, şi strângeţi toate piesele începând de la galerii şi mergând înapoi până la suportul amortizorului.
După ce şuruburile din coliere sunt strânse, continuaţi să strângeţi restul de dispozitive care urmează, lucrând din faţă înspre amortizor. Reinstalaţi orice alte componente ajutătoare îndepărtate în tot acest proces extenuant (scuze, nu m-am putut abţine) şi porniţi scumpetea, încălzind atmosfera.
Notificarea editorului:
Nu vă lăsaţi tentat să scăpaţi de vechile ţevi originale ale echipamentului, chiar dacă sunt puţin uzate. Aţi putea să vi le doriţi mai târziu pentru a trece de o inspecţie, sau atunci când veţi vrea să vindeţi motocicleta. Chiar dacă ţara în care staţi nu solicită inspecţii momentan, s-ar putea să o facă în viitor, iar mulţi cumpărători nu o să vă împărtăşească gusturile în materie de ţevărie de eşapament. Găsiţi-le loc în garaj sau în pod. Aţi putea să vreţi să le acoperiţi cu un produc anti-coroziune.
Sursa: motorcyclecruiser.com