Suzuki Intruder VL250 LC

Suzuki Intruder VL250 LC vine cu sunetul de bas datorită celor două ţevi de eşapament mici şi cromate. Nu este la fel de gălăgioasă (din fericire) ca şi o Hardly Driveable (porecla Harley Davidson), dar este oricum o încercare plăcută, de la o motocicletă atât de mică.

Aşa că, relaxaţi-vă şi delectaţi-vă...

Vopseaua negru-metalizat şi cromul Intruderului strălucea în soarele după-amiezii când am parcat în faţa casei unei prietene. Aceasta a venit în fugă înspre mine proclamând faptul că aceea era cea mai arătoasă motocicletă cu care m-a văzut vreodată. După ce i-am explicat prietenei mele nemotociclistă, că e „doar o mică 250”, mi-a zis: „şi ce dacă? Nu contează. Arată superb!” cam la asta se referă stilul acestei motociclete, înfăţişarea şi felul în care te simţi conducând-o.

Dacă acesta este stilul de motocicletă pe care o căutaţi, atunci cred că Intruder VL250 LC are toate trăsăturile fizice ale motocicletelor mai mari şi mai scumpe de 1200cc. Este croită cu mult crom lucios în jurul motorului şi a şeii, deşi aproape toate piesele cosmetice sunt plastic placat şi nu metal. Ţineţi seama, plasticul nu rugineşte şi nu măreşte greutatea motocicletei.

La fel ca şi la multe alte cruisere, indicatorul de viteză este aşezat într-o incintă cromată deasupra rezervorului, având de-o parte şi de cealaltă indicatorul, farul şi semnalizarea neutră. Cred că felul în care arată 250-ul este superior fratelui mai mare, Intruderul 1500cc. Pe timpul nopţii vitezometrul este luminat din interior într-o tentă gri. Mi-a luat o vreme să mă obişnuiesc să privesc atât de jos pentru a vedea viteza, dar după vreo două săptămâni de condus m-am acomodat cu sunetul şi felul cum simţeam motorul la 60, 70 km/h şi nu a mai trebuit să mai privesc vitezometrul atât de des. E o scuză bună pentru a o spune unui poliţist.

Pe drum denivelat cruiserul Suzuki „de grădiniţă” se comportă destul de bine. Este o motocicletă uşoară care se mişcă bine la viteză mică. Singurul dezavantaj pe care l-am aflat a fost acela că din cauza greutăţii scăzute, la curbele cu probleme şi la viteză mare, motocicleta o ia razna descriind curbe prea ample. Este o motocicletă uşoară, iar acest tip de design aşează roata din faţă departe de punctul de direcţie al motocicletei (cunoscut şi sub numele de steering head). Nu vreau să vă descurajez. Conduceţi cum se cuvine şi nu veţi avea probleme la curbe.

O notă plăcută...

Suspensia frontală nu oferă nici un fel de reglaj, ceea ce e bine. Motocicleta se adresează persoanelor noi în domeniul motocicletelor, iar dacă ar avea reglaje, nimeni nu s-ar putea abţine să se joace cu butonul din faţa lor.

Cele două amortizoare cromate de pe spate se reglează prin strângerea în prealabil a arcurilor. Asta înseamnă că se pot tensiona arcurile dacă aveţi de transportat ceva greu, în speranţa că motocicleta se va comporta la fel de normal.

Am făcut vreo două drumuri de 300 de km, oprindu-mă doar o dată să alimentez. Şaua tare şi suspensia nerigidă nu au adus prejudicii părţii mele dorsale de-a lungul drumului, asa cum se întâmplă cu alte motociclete. Sub şaua lată se găseşte un portbagaj care mi-a fost de folos.

Porniţi motorul...

Deşi mic, motorul are un design simplu cu supape pe partea superioară cu cilindrii aşezaţi în formă de V. Se alimentează cu combustibil printr-un singur carburator montat pe partea dreaptă, ca şi la motocicletele americane de gen. Cald sau rece, motorul porneşte fără probleme. Nu îmi place faptul că au pus contactul jos, undeva în zona genunchiului stâng, ceea ce înseamnă că eşti forţat să foloseşti butonul de oprire (butonul roşu din partea dreaptă a ghidonului) pentru a opri motorul.

Un lucru tipic şi plăcut la Suzuki este cutia cu 5 viteze şi transmisia prin lanţ care dau putere roţii din spate. Motocicleta nu are suport central, ci doar lateral, aşa că reglarea lanţului ar putea necesita un drum până la service pentru ajutor. Însă nu cred că ar fi o problemă majoră la această motocicletă.

Puterea produsă este pe măsura unui motor cu acest fel de design şi capacitate. Am reuşit să fac acul să ajungă la 120 km/h, dar trebuie să recunosc că am forţat toate componentele mecanice la acea viteză. O viteză de 80 km/h este mult mai agreabilă pentru motor şi pentru consumul de carburant.

Că tot am vorbit de carburant...dacă eşti şofer şi treci la condus motociclete, vei adora această motocicletă atunci când te vei opri la pompa de alimentare. Eu am parcurs câte 240 de km cu plinul de 10 litri. Frânarea se face cu ajutorul unui disc de frână pe faţă, simplu dar eficient şi printr-un aranjament de frână cu tambur pentru roata din spate. Nu am găsit nici un cusur la funcţionarea frânelor la oricare viteză sau mediu, aşa că nu voi insista asupra acestui lucru.

O privire retrospectivă...

Pentru a încheia povestea acestui mic Intruder, aş spune că e motocicletă bună la un preţ de aproximativ 6500 de dolari. Calitatea finisajului este bună, nimic nu a căzut de pe ea în timpul testării şi mi-au plăcut plimbările făcute împreună. De fiecare dată când o parcam, cineva mă întreba despre ea, aşa că e o motocicletă care captează atenţia. Aşa că aşezaţi-vă pe şaua lată şi confortabilă şi bucuraţi-vă de plimbare.

Sursa: Owun Taylor - Rebel without a clue...

Traducerea şi adaptarea: This e-mail address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.

• << Suzuki Intruder M800 (2006)
• Suzuki Intruder VS1400 (1997) - Testarea la drum a motocicletei >>