Am devenit motociclist. Oare cât mai am de trăit?

2. Influenţa

Ok, ai cumpărat motocicleta corectă. E super frumoasă. Înainte de a ieşi cu ea trebuie să înţelegi că primul şi cel mai mare factor care te duce la accident sunt prietenii. Cei care aşteptau la fel de mult ca şi tine să îţi iei motor că să aibă cui îi arata cât de bine merg ei faţă de tine, începătorul. Sunt persoanele care inconştient te îndrumă să faci prostii, să mergi mai tare decât trebuie, să mergi altfel decât trebuie. Te influenţează fără a-şi da seama, într-o direcţie total incorectă. Rareori ai să vezi un prieten motociclist care să te îndrume să o iei încet şi să nu încerci să mergi ca el, după el.

Trebuie să realizezi că unde sunt mulţi adrenalina creşte, şansele de accident şi deces cresc. Nu înseamnă că dacă ai cu tine, lângă tine alţi 10 motociclişti, că ei la rândul lor ştiu să meargă corect. Nu înseamnă că unul dintre cei 10 nu va face o greşeală şi nu va intra în tine sau că nu e destul de avansat pt. a evita o greşeală de a ta, de începător. Este foarte important să îţi alegi prietenii cu care mergi la drum foarte atent mai ales ca începător.

Părerea mea este că cel mai înţelept lucru este să mergi cât mai mult singur, în ritmul tău, fără a fi stresat şi presat de alţii în a merge într-un alt ritm decât te simţi confortabil.

3. Mersul preventiv

Ok. Până aici totul bine şi frumos. Ce faci? Porneşti motorul şi pleci la drum. Prima zi mai încet. A doua zi ceva mai tare. A treia zi ceva şi mai tare şi ceva mai puţin atent la traficul din jurul tău. A patra zi devii rachetă şi toţi ceilalţi participanţi la trafic nu mai contează. Doar tu eşti Gigi cu Gsxr'ul de 1000 şi 200cp, ...nu au cum să nu îţi acorde respect. Aşadar treci prin intersecţii fără a te uita stânga/dreapta doar pt. că ai verde şi prioritate. Idiotul ce vine cu maşina din lateral, care tocmai a ieşit de la bodega cartierului nu are timp să frâneze şi te ia în plin cu toate că tu aveai prioritate. El se alege numai cu un dosar penal că de fapt era fiul unui parlamentar iar tu cu coloana ruptă stai în pat cu faţa în jos ca să te şteargă părinţii iubitori la cur tot restul vieţii. Soţia ta se întâlneşte cu inculpatul pt. a primi despăgubirea, ...realizează că acela este mai întreg decât tine ...şi se recăsătoreşte. Asta e, viaţa e dură...

Dar ce contează, căci TU ai avut prioritate şi EL a fost de vină. Prietenii de pe SBZ te vor înţelege, aprecia şi respecta în continuare. Că tu eşti tot Gigi dar pe din două.

Ce încerc să spun este că majoritatea motocicliştilor îşi lasă vieţile în mâinile altora de fiecare dată când ies la drum. A nu mai fi atent la cei din jurul tău devine un reflex. Câinele ce se află pe trotuar la 50m mai sus nu mai reprezintă un pericol pt. că cu o săptămână mai înainte ai avut ocazia de a vedea un maidanez care s-a oprit la semaforul roşu şi care a trecut pe verde odată cu pietonii. În subconştientul tău realizezi că acel câine este mult mai deştept decât tine. Măcar el ţine la viaţa lui.

Trebuia să realizezi că orice obiect în mişcare stânga/dreapta poate deveni ultimul lucru pe care îl vei vedea. Nu miza pe faptul că şoferul din Dacia parcată te-a văzut şi că va opri. Nu miza pe faptul că acel maidanez nu va traversa strada. Nu miza pe faptul că tu poţi frâna atât de bine încât să nu intri sub tirul din care încerci să muşti mergând pe autostrada cu 150km/oră. Ia în calcul neprevăzutul şi faptul că ORICE i se poate întâmpla ORICUI, ORICÂND.

Idea este să MERGI PREVENTIV. Cu cât mergi mai tare cu atât distanţa între tine şi obiectele ce prezintă un pericol trebuie să fie mai mare la începerea frânarii sau evitării acelui 'ceva'. Vei avea surpriza să constaţi că acel ceva tocmai a făcut acea manevră de care îţi era frică, iar tu ai putut evita accidentul doar pt. că ai gândit şi nu ţi-ai lăsat viaţa în 'mâinile altuia'.

4. Protecţii

Mă aşez la masă, comand o cafea, aştept un prieten motociclist. Apare. Casca la subraţ, adidași de firmă, blugi trei sferturi, tricou fără mâneci. Aruncă pe masă ochelarii de soare, în loc de mânuşi. Îmi trece casca prin faţă înainte de a o aşeza pe scaunul de alături şi remarc că este una foarte colorată care nu l-a costat mai mult de 50E, dar care întra-adevăr, nimic de reproşat, merge la fix cu ochelarii.

Stau şi mă întreb? oare de ce sunt prieten cu acest individ? Clar este idiot iar eu am încercat toată viaţa să mă feresc de idioţi.

Cum poţi să dai 12.000 de euro pe o motocicletă şi să nu fii dispus să dai 400 de euro pe o cască de renume care clar va face toţi banii în clipa în care încerci să te sinucizi. Cât de idiot să fii încât să crezi că pielea de pe genunchi este mai dură decât pielea unui pantalon sau combinezon. Ah, am înţeles! Omul fumează Marlboro. Cât de idiot trebuie să fii ca să crezi că şlapii printre care ţi se extind degetele de la picioare ca ghearele unui uliu pe schimbătorul de viteze, nu vor zbura mai sus decât răpitorul în clipa impactului...?

Majoritatea motocicliştilor realizează pericolul ce îi paşte în clipa în care se expun accidentelor fără protecţiile adecvate şi cu toate astea continuă să meargă fără protecţii şi riscă buna stare cât şi viaţa pt. câteva sute de euro. Înţeleg. Combinezonul nu dă bine la terasă. Pectoralii nu se văd prin jachetă. Dar faza cu şlapii pe motor întrece orice 'ţărănism'.

Cu toate astea, interesant de observat sunt femeile sau în majoritatea cazurilor, virginele care le plimbăm în vârful motorului, care sunt cu MULT mai proaste decât noi. Nu mai ştiu unde citeam că femeile sunt ceva mai deştepte decât bărbaţii. Nu şi în cazul de faţă. Cât de idioată să fii, sau mai bine zis, cât de mult vrei să-l iubeşti, pt. a fi dispusă să îţi rişti viaţa sau să rămâi schilodită tot restul vieţii? El are cască şi o invită pe ea să nu poarte una, deoarece prietenii trebuie să vadă cât de bine arată victima înainte de a fi sau 'violată' sau omorâtă. Ea este foarte mandră de faptul că a fost băgată în seamă de aşa 'un important'. Îşi încălzeşte thongul peste tobele ce tocmai intenţionează să i-o tragă căci idiotul tocmai a întors capul după o alta în timp ce tramvaiul a oprit în fata lui. Concluzia = Proşti şi Proaste.

Aveţi bani de motor dar nu de echipament? Părerea mea este să vă cumpăraţi echipamentul mai întâi şi unul de calitate şi ulterior vedeţi cu ce intenţionaţi să testaţi acel echipament.

5. Viteza

Încep prin a vă readuce aminte că "SPEED KILLS".
Mai mult decât oriunde la noi în ţară. Motociclismul s-a dezvoltat ceva mai rapid în ultimii 10 ani. Pentru cei ce nu au habar ce înseamnă o motocicletă şi ce înseamnă motociclism, motocicleta este doar un obiect frumos, periculos, şi care costă foarte mulţi bani. 'Ideea' de viteză, toţi o cunosc dar pusă în practică este cu totul altă treabă. Vine Gigi cu Dacia şi se opreşte la intersecţie. Gigi este şofer de 40 de ani, şofer pe tir, şofer cu experienţă. Gigi nu prea face greşeli la volan. Este om cu capul pe umeri, om cu responsabilităţi, cu nevasta şi 3 copii. Este un om care munceşte din greu pt. a-şi întreţine familia şi a-şi creşte copiii aşa cum trebuie. Gigi este un om care nu are nevoie de probleme. Gigi poate fi şi tatăl tău.

Gigi se asigură înainte de a intra în intersecţie, pt. ca aşa spune legea. Se uită lung la dreapta, nu vede nimic. Se uită lung la stânga, vede un punct de lumina. Punctul poate fi un bec aprins care pâlpâie prin fereastra unei case. De fapt ce nu ştie Gigi este că punctul de lumină eşti TU, idiotul care străbate DN1 cu 280km/oră. Gigi stă, îşi face calculele bătrâneşte. Chiar dacă punctul ar fi o maşină, nu ar avea cum să ajungă la el în următoarele secunde. Imposibil. Gigi om atent, iese în DN1 să îşi ducă copiii la iarbă verde. Idiotul, venind cu 280km/oră, străbate cei 700m distantă în 10 secunde şi se înfige în Dacia lui Gigi, trecând prin portiera şi ieşind pe cealaltă parte a maşinii cu 2 dintre cei 3 copii a lui nea GIGI. Copiii mor. Idiotul de tine moare. Lumea lui Gigi este întoarsă pe dos. Gigi se spânzură. Părinţii tăi se spânzură pt. că eşti, sau ai fost unicul lor copil.

Eşti un idiot. Sau mai degrabă ai fost un idiot. Prietenii te plâng. Pe forum se scriu mii şi mii de RIP'URI cum că ce băiat bun ai fost. Toţi te plâng. Vina, clar, a lui Gigi. Nimeni nu îl plânge pe Gigi şi cei 2 copii. Dacă aş fi Gigi, nu m-aş fi spânzurat ci te-aş fi omorât cu mâinile mele. Ai fost un idiot.

Viteza omoară. Când mergi cu 200 la oră, timpul de reacţie nu mai este acelaşi. Motocicleta nu mai reacţionează la fel. Să nu mai vorbim de cei ce nu au habar despre motociclism. Eşti sub impresia că şoseaua îţi aparţine? Eşti sub impresia că toţi trebuie să te evităm pe drum? Eşti sub impresia că dacă intri în mine care sunt la volan că eu o să te plâng pe tine mai mult decât o să îmi plâng daunele la maşina? Eşti un idiot.
Vrei viteza? Du-te pe circuit. Du-te cu băieţii care ştiu ce înseamnă viteza şi descoperi că tu de fapt nu mergi deloc tare. Du-te cu cei ce ştiu ce înseamnă viteza şi nu mai merg demult pe stradă. Du-te şi mergi cu viteză unde nu vei omori pe nimeni, mai ales pe tine. Nu ruina viaţa mea, a ta, a părinţilor tăi, ...a lui GIGI. Nu fi idiot. Speed kills! Sunt o grămadă de morţi care aşteaptă pe forumuri ca cineva să îşi aducă aminte de ei. Nu avem timp pt. că trebuie să îi plângem pe cei ce vor muri mâine.

6. Printre maşini

Merg pe motor de 26 de ani. Dar azi conduc maşina. Sunt la volan şi nu pot spune că sunt atent. Dar aud sunet de motocicletă venind din spate. Mă uit în oglindă şi văd racheta. Gândesc şi nu reacţionez. Merg drept. Merg pe cât de drept se poate pt. a nu face greşeli ce îl pot costa pe colegul meu. Colegul meu se aproprie. Intenţionez să îl salut. Sigur îl cunosc şi mă cunoaşte. Trece cu viteză pe lângă mine şi îmi ia oglinda cu cotul. Sunt plin de spume. El încetineşte, vine lângă mine, în mers, ridică ecranul şi începe să mă înjure. Este vina mea până la urmă. Am mers prea drept. Nu a avut loc printre mine şi maşina din stânga mea. Este vina mea şi a celui ce conducea maşina din banda a doua pt. că am ieşit pe drum odată cu el. Este de fapt şoseaua lui şi noi habar nu aveam. Mă opresc la semafor alături de el, gândindu-mă ca oglinda mă va costa vreo 250 euro. Să mă dau jos să îi fut una după ceafă? Să îi spun cât de idiot este în timp ce îi atrag atenţia că şi eu sunt motociclist? Sunt confuz pt. că îmi dau seama că nu ştiu cum să reacţionez. El mă scuteşte de toate acestea lovindu-mi aripa maşinii cu piciorul în timp ce accelerează de la semafor. Aripa este îndoită. Alţi 400 euro. Mă uit pe fereastra la şoferul din stânga mea care lasă geamul jos şi strigă către mine cu duşmănie: Motociclişti nenorociţi! Să îi spun că şi eu sunt motociclist?

7. Respect faţă de sport/hobby

În '85 în timp ce deveneam motociclist pe o Ninja 600 am avut ocazia de a cunoaşte un om deosebit, o persoană ce m-a ajutat să realizez ce înseamnă să iubeşti acest sport, să te dedici acestui sport, să nu regreţi că îl practici şi l-ai practicat. Acest cineva era şi poate mai şi este un motociclist deosebit prin faptul că conducea un Gsxr1100 cu o mană. Cu mâna stângă. Mâna dreaptă era de metal, un cârlig gen Captain Hook, adaptat pt. a întoarce manşonul şi a frâna. Respectivul avea 30+ ani la acel timp. Devenindu-mi prieten, am început să purtam tot felul de discuţii legate de acest sport ca într-un final să îmi povestească cum cu câţiva ani înainte când se considera mai 'şmecher', mergând pe o roata a scăpat motorul peste cap, acesta cazându-i pe mana dreaptă care a fost strivită şi ulterior amputată.

Lunile ce au urmat au fost cele mai grele, acesta nehotărât dacă mai urma să încerce să meargă pe motor. Pasiunea pt. motociclism a fost mult mai mare decât frica de a încăleca motorul din nou, şi după câteva luni acesta era în şa. Era un pilot foarte experimentat. Mergea şi tare când era loc, dar mergea cu cap. Nu se mai risca în tot felul de situaţii imposibile. Nu mai avea nimic de demonstrat prietenilor motociclişti. Pur şi simplu iubea sportul şi îl practica în aşa fel încât să ajungă acasă după fiecare ieşire. Îmi aduc perfect aminte vorbele lui:

Oresti, mergi pe motor în aşa fel încât să nu ajungi vreodată să regreţi că eşti motociclist. Nu te va aprecia nimeni dacă ai coloana ruptă sau un picior lipsă. Tu vei fi singurul care vei suferi la nesfârşit. Persoanele ce te iubesc vor suferi alături de tine. Gândeşte-te la ei dacă nu îţi pasă de tine. Practică sportul în aşa fel în care să te bucuri de el zilnic şi să nu ajungi să ţi se întâmple ce mi sa întâmplat mie ca să realizezi ce trebuie şi ce nu trebuie să faci pe motor. Respectă sportul şi îţi va aduce numai satisfacţii.

8. Mersul în grup

Dacă nu am avea prieteni cu care să mergem la drum, ne-am mai cumpăra oare motociclete? Am mai avea cui să îi arătam cât de bine mergem 'noi' faţă de 'ei'? Cine mi-ar mai lăuda motocicleta şi stilul de mers?

Unul din motivele pt. care ne cumpăram motociclete este să demonstram că noi suntem mai buni decât ei. Că a noastră este mai lunga, mai mare, mai puternică, mai frumoasă. Că eu merg mai bine decât el, mai bine neînsemnând neapărat mai atent, mai conştient, mai relaxat. NU. A merge mai bine se rezumă la mersul sportiv, la viteză, la stunt-uri la deranjul creat altora în trafic. Competiţia este pe primul loc.

Acest comportament reiese în ieşirile cu prietenii. Care merge mai tare? Care merge mai spectaculos? Care risca mai mult?

Când un coleg cade, toţi sar în jurul lui şi se vaită când de fapt subconştientul îţi spune: este varză, nu a mers bine. Eu merg mult mai bine decât el. Acum ştie şi el treaba asta. Am câştigat. El a pierdut. Ambulanţa a întârziat. El a murit. Nu e ok să gândesc că am câştigat, ...dar am câştigat.

Cauţi alt prieten de drum cu care să joci ruleta-rusească. Stau şi mă gândesc cum ar trebui să se comporte un prieten motociclist. Ce ar trebui să îi spună prietenului care nu este la fel de experimentat şi care din dorinţa de a nu fi mai prejos decât alţii, merge tare, mult mai tare decât ar trebui pt. a fi în siguranţă. Dacă tu cel cu ani de motociclism pe umeri îl îndrumi să meargă tare, nu înseamnă că la o adică tu l-ai condamnat la moarte? Nu înseamnă că tu eşti direct responsabil de necazul lui? Aşa că ce faci? Nu îi spui nimic....îl laşi să meargă că dementul 'de la sine'. Dacă moare, a fost vina lui. Şi ce dacă îmi este prieten. Am fost şi sunt mai bun decât el.

Părerea mea este că prietenii trebuie să reacţioneze într-un mod pozitiv cu sfaturi şi îndrumări faţă de cei ce nu ştiu ce îi aşteaptă ca motociclişti. Personal prefer să îi spun unuia care insistă să meargă tare cu mine, pe lângă mine, unul care clar nu ştie ce înseamnă riscul şi unde te poate duce, că nu sunt dispus să merg alături de el. Dacă este inconştient se va supăra, dar va rămâne în viaţa. Se va supăra, îi va trece, şi după câţiva ani şi destule trânte la bord, experienţa acumulată pe deplin, îţi va mulţumi pt. sfaturi şi interesul depus de către tine pt. a-l ţine în viaţă.

Sigur majoritatea motocicliştilor cunosc regulile mersului în grup. Nu merge alături de un alt motociclist. Nu merge aproape fie în spate sau în faţa unui alt motociclist. Lasă-ţi spaţiu pt. a evita manevrele şi greşelile celor de lângă tine. Cu cât viteza este mai mare cu atât spaţiul trebuie să fie mai mare. Se merge pe diagonală faţă de cel din faţa şi spatele tău. Semnalizează orice intenţie de a schimba poziţia pe drum. Nu te aştepta ca cel din spate să nu intre în tine când tu tocmai ai frânat brusc şi ai virat stânga. Foloseşte-ţi creierul pt. a intui mişcările celor ce merg alături de tine. Nu te simţi confortabil într-un anume loc, aproape de o anumită persoana care reacţionează ciudat, schimba-ţi poziţia. Important este să ajungi la destinaţie fără sau cu cât mai puţine incidente.

9. Soţia/prietena şi motorul

Acum câteva zile am adus acasă un R6 nou. Frumos motor. Probabil rapid. Destul de rapid pt. a face prostii...

Mă uitam la el cât de frumos este şi cât de calm arată acolo pe stand. În acelaşi moment m-a trecut un fior gândindu-mă la bestia ce stătea în faţa mea şi cât de repede mi-ar răpi pe cea dragă de lângă mine dacă i-aş acorda şansa.

Privirea mi s-a tulburat în clipa în care mi-am adus aminte de incidentul de acum 10 ani, petrecut pe DN1. Vorbim de 1997 când eram mândrul posesor al unui DR Big 800. Motocicleta ce mi-a rămas întipărită în memorie. Motocicleta cu ajutorul căreia am schimbat viaţa persoanei iubite pentru totdeauna, inclusiv a mea. Plecasem din Baloteşti spre Bucureşti, eu şi soţia (la acel timp). Afara începuse să ploua uşor, motiv pt. care mergeam foarte încet şi precaut. Am ieşit în DN şi am intrat în banda a doua de lângă axul drumului. Îmi aduc aminte perfect că mergeam cu 60km/oră. Am trecut de complexul Prisma. La 100m în faţa mea, pe partea dreaptă, în intersecţia cu drumul care străbate Corbeanca, a apărut o maşina care imediat a dat semnal de stânga pt. a tăia DN'ul şi a merge către Ploieşti. Am continuat drumul în banda a doua, fără să reduc viteza, deoarece intenţia şoferului era clară: acesta oprise pt. a-mi acorda prioritate. Ajung la circa 20m pe diagonala de acea maşină, moment în care văd cu colţul ochiului o pată albă ce ulterior am realizat că era o Dacie care fără a opri, fără a acorda prioritate, cu intenţia de a traversa DN1 şi a continua către Ploieşti, a ieşit în DN'u şi a intrat fix în laterala dreaptă a motocicletei, respectiv în piciorul soţiei mele. Îmi aduc aminte perfect zborul ce a părut o eternitate, aterizarea violentă după care ceata şi...

Şotiei mele întinsă pe DN'u i se spune că eu am murit. Intră în şoc. Eu îmi revin, încerc să mă ridic, ...piciorul rupt. Mă târăsc pana la ea care este încă conştientă şi îi explic că din ce văd are mâna ruptă, piciorul rupt ...
Apare ambulanţa. Apare tavanul pătat din spital. Încep să strig după ea. Aflu ca e în operaţie şi că are femurul rupt, cotul zdrobit, plămânul deplasat. Ceata. Mă trezesc câteva ore mai târziu. Ea, tot în operaţie...

Trec 40 de zile de spitalizare, 6 luni de reabilitare. Ea nu mai e ce era altcândva. Era veselă, plină de viaţă, ...o femeie frumoasă. Acum marcată, şchiopătă de la un loc la altul. Cicatricile pe braţ şi picior nu îi mai oferă satisfacţia de a se admira în oglindă. Este marcată tot restul vieţii. Eu sunt cel ce am marcat-o. Este vina mea şi numai a mea. Eu sunt cel dispus să risc, dispus să merg pe motor. Ea este inconştientă, nu realizează pericolul. Viaţa ei a fost în mâinile mele. Mi-am bătut joc de ea. Timpul trece şi se spune că timpul le rezolvă pe toate dar cicatricile rămân.

Dacă tu iubeşti acest sport şi eşti dispus să rişti zi de zi, asta nu înseamnă că ai dreptul să rişti viaţa altuia, mai ales a persoane iubite. Dacă persoana respectivă este inconştientă şi nu realizează pericolul, este de datoria ta ca om matur, motociclist cu capul pe umeri, să îi explici că nu merita să rişte. Nu accepta ca tu să devii persoana ce a condamnat-o la moarte. Crede-mă, nu te vei ierta niciodată. Cel mai rău lucru care ţi se va putea întâmpla este ca ea să moara şi tu să trăieşti cu conştiinţa pătată că tu a-i omorât-o.

Un an mai târziu am divorţat. Nu a mai fost niciodată la fel. Nu m-am iertat niciodată pt. cele întâmplate. Nu am cum să repar ce am stricat. Rămân pătat pe veci. Nu vei înţelege până nu ţi se va întâmpla. Nu îţi doresc să ajungi ca mine.

Frumos R6'le. Am scos şurubelniţa şi i-am desfăcut şaua din spate şi apoi scăriţele pasagerului. Atâta lucru pot face şi eu pt. persoana iubită.

10. Renegatul

Să fie oare influenţa filmelor cu James Bond atât de mare încât trebuie să acţionăm la fel ca eroul din film de fiecare dată când ieşim la drum?

Nu mă refer la stunt-uri şi sărituri cu maşina sau motocicleta. Mă refer la idea de a avea o plăcuţă de înmatriculare care se retrage la nevoie sub şaua motocicletei pt. a evita conflictul cu poliţia.

Sunt de acord că politia română mai are drum lung până să se încadreze în standardele europene dar asta nu înseamnă că nu trebuie să aplice legea. Nu sunt sub nici o formă simpatizant al poliţiei române dar în acelaşi timp vă aduc la cunoştinţă că acţiunile voastre de a prosti legea se răsfrâng nu numai asupra voastră ci şi asupra celor ce nu poartă nici o vină.

La fiecare ieşire în grup sau plimbare cu motocicleta văd mai bine de jumătate din motociclişti purtând plăcutele de înmatriculare sub şea, întoarse pe dos, murdare cu ulei sau noroi sau în unele cazuri chiar deloc. Ce nu realizaţi este faptul că această atitudine vă duce la groapă. Probabil că vă întrebaţi de ce fac această afirmaţie...

Să vă explic. Radarele ca şi poliţia rutieră sunt 'acolo' pt. a ne proteja pe noi şi pe alţii de noi (asta pe lângă a lua şpăgile de rigoare). De fiecare dată când Gigi iese cu numărul de înmatriculare pe dos pt. a nu fi observat şi ulterior tras la răspundere, Gigi îşi permite, sau cel puţin aşa îşi imaginează el, că poate face mai mult sau mai puţin orice îi trece prin cap, pe motocicletă. Capul lui Gigi fiind unul foarte mic, nu are cum să producă nimic constructiv, aşadar Gigi trece pe sub radar cu 250km la oră pt. că nu are cum să i se suspende carnetul. Când Gigi trece pe roşu şi îl somează poliţia Gigi fuge. Gigi scapă. Gigi e şmecher şi crede că duce o viaţă bună. Gigi e de fapt un idiot.

Gigi nu realizează că dacă ar avea numărul de înmatriculare ca tot omul lipit de curul motocicletei că de fapt îşi face un favor. Nu îşi mai permite să evadeze. Nu îşi mai permite să treacă pe roşu. Nu îşi mai permite să meargă nestingherit cu 300km la oră. Şi pt. că nu îşi mai permite, Gigi rămâne în viaţă. Da, se va mai întâmpla de când în când ca Gigi să sară calul şi să îşi fure câte o amendă, dar Gigi va trăi, doar pt. că nu îşi va mai permite.

Rău este că Gigi nu are cum să înţeleagă, pt. că este foarte sigur pe el şi ştie că e şmecher. James Bond e şmecher. 007 întotdeauna are femei multe. Gigi trebuie să fie şmecher. Gigi vrea şi el femei. Dar femeile se uită lung la Gigi şi văd acelaşi lucru ce vedem noi: Gigi este un idiot.

Idiotul continua să treacă pe roşu. Politia nu îl poate prinde pt. că sunt la fel de proşti. Şi pt. că nu îl prind pe Gigi, stau la pândă şi te aşteaptă pe tine, pe mine, pe noi ce nu credem în James Bond. Şi pt. că într-un final Gigi indirect mi-o trage mie, eu nu pot decât să îi urez lui Gigi de bine şi să îi atrag atenţia la faptul că şi Moş Crăciun există şi sper că îl va întâlni odată şi odată ca să îi dea cadou 5 ani. Atunci Gigi nu îşi va băga numai plăcuţa de înmatriculare 'sub cur'.

Good luck, James Bond!

11. Ghost Rider

Ajung acasă. Să fi fost frig afară? Mâinile îmi sunt sloi. Încerc să scot cheia din buzunar pantalonului între două degete. Reuşesc. În hol frig. Mă trece un fior ce-l simt în şira spinării şi pt. o secundă realizez că ceva nu este ok. În timp ce duc cheia către yală, zâmbesc în coltul gurii gândindu-mă la ce super ieşire am avut cu băieţii. Băieţi de băieţi. Prietenii mei de ani şi ani. Toţi motociclişti. Toţi hotărâţi. Toţi tari pe motor. Zâmbesc şi mai mult realizând că de fapt eu sunt cel mai bun dintre ei. Cum se uitau la mine în timp ce mergeam pe o roată... ce priviri mirate aveau când au văzut cum pun genunchiul jos... i-am spart, ştiu sigur.

Introduc cheia în yală. Sunt curios dacă discută despre mine. Sigur discută despre mine. Sunt bun. Deschid uşa. Frumos a fost la mare. Drumul super liber la întoarcere. Viteza frate, viteză. Şi a lui Gigi a mers, dar nu ca a mea. Gigi 200, ...eu 210. Gigi 250, ...eu 270. Gigi a cedat la 290. Ştiam ca nu poate mai mult. Ce surpriză pe faţa lui când a văzut că trec pe lângă el cu 300. L-am spart. Mergeam aşa tare că nici nu îmi mai aduc aminte când am ajuns în Bucureşti. Râd în sinea mea. Cred că nici nu au ajuns de fapt. Sunt bun.

Intru în sufragerie. O vad pe mama. E supărata. Trece pe lângă mine fără să mă bage în seamă. Ce o fi cu ea? Probabil că e supărată că am ieşit iar cu motorul când ea mă tot roagă să nu mai ies. Ce ştie ea..., habar n-are. Senzaţii tari. Sunt bun. Încerc să mă împac spunându-i: buna, mama, ce faci? Ce s-a întâmplat? Se uita prin mine şi nu-mi răspunde. Insist. Într-un final răspunde: Gigele, de ce mi-ai făcut una ca asta? De ce Gigele? de ce?
Nu înţeleg. Ce am făcut? Intru în sufragerie, mâinile tot reci. Masa ca de obicei în mijlocul sufrageriei. Văd ceva acolo, dar nu percep. Încep să mă sperii. Vad un sicriu. Doamne, cine a murit? în casa foarte frig.

Mama striga din bucătărie... Gigele mamă, de ce ne-ai părăsit? Mă vad în sicriu. Văd maşina. Frânez. O pierd. Lumina, multă lumină. Aud în depărtare: Gigele, de ce mai părăsit băiatu' mamii...?

Eram cel mai bun. Nu credeam că mi se poate întâmpla şi mie.

12. Oase rupte

Mă trezesc cu cafeaua în gând. Ştiu că dorinţa de a ajunge la ibric cât mai repede va fi una ce mă va costa. Încerc să mă ridic cât mai atent din pat.

Îmi ia ceva timp. Mă doare spatele. Îmi iau papucii în picioare şi plec uşor către bucătărie. Mă dor genunchii. Ceafa îmi trosneşte de parcă ar vrea să se rupă în două. Mă dor mâinile, încheieturile. Ajung la ibric. Vreau să îl ridic dar degetele îmi sunt încleştate. Le deschid atent, uşor. Mă dor.

Toate mă dor, în fiecare zi. Mă dor de ani de zile. Mă dor de 20 de ani. Realizez că sunt de abia la început şi că durerile vor fi din ce în ce mai greu de suportat. Îmbătrânesc. Ar fi trebuit să îmbătrânesc frumos, fără dureri. Dar nu am cum, pt. că sunt motociclist. Stau pe marginea patului cu cafeaua în mână şi mă gândesc că ar trebui să le spun şi altora cum e să trăieşti în atâta durere; Calvar. Întind mână către noptiera să mai scot un Aulin. O retrag. Degeaba, oricum nu îşi mai face efectul de vreo 10 ani. Îl iau subconştient doar pt. ca îl iau aproape zilnic. Nu îşi face efectul dar parcă durerea se alină. Mă simt mai bine. Am avut zile mai rele. Mult mai rele. Mă ridic, mă îmbrac în combinezon. Intenţionez să ies la o tură cu prietenii. Ridic greu piciorul peste şaua ce pare pe zi ce trece mai înaltă. Urc în şa şi plec. Adrenalina creste. Nu mă mai doare nimic momentan. Medicamentul perfect.

În memoria prietenilor ce nu mai sunt;
Iertaţi-mă că n-am ştiut să vă îndrum,
Ne vom revedea, dar nu curând,
Căci înţeleg ce înseamnă a fi motociclist acum.